Delegaţia Filialei 01 Târgovişte a S.C.M.D.

la festivitatea dedicată zilei de 9 Mai

Aşa după cum se observă în fotografiile de mai jos, delegaţia Filialei noastre NU a fost foarte numeroasă. Explicaţia este cât se poate de simplă: o parte dintre membrii de sindicat au participat ieri la festivităţile prilejuite de ziua de 8 Mai (...1921), altă parte vor participa mâine la festivităţile prilejuite de ziua de 10 Mai (...1866).

Iată numai două argumente care demonstrează că S.C.M.D. este echidistant faţă de diferitele curente politice (care aparţin trecutului !) şi se concentreză mai ales către aspectele legate de viitor (mai exact: evoluţia în Camerele Parlamentului României a LEGII REPARATORII pentru cadrele militare disponibilizate, beneficiare de ajutoare sociale, în continuare diminuate).

Ne exprimăm speranţa că nu vom fi nevoiţi să perturbăm ( cu vreo propunere de participare la protest, la Bucureşti) programul celor care doresc să sărbătorească în linişte ziua de 11 iunie (...1962).

          Mulţumim pe această cale celor care au avut demnitatea de a ni se alătura în acest demers al nostru şi cerem scuze celor care s-au temut că vor fi identificaţi, cu ocazia …reconstituirii evenimentului, în vreo fotografie făcută de „paparazzii” - sub acoperire !- alături de reprezentanţi ai S.C.M.D. Dâmboviţa.

Să aşteptăm cuminţi data de 1 Aprilie (201…)!

Stresaţi de concluziile auditului şi curţii de conturi, colegii activi de la Casa sectorială de pensii şi-au propus să devină ...şi mai activi.
Dacă pe vremea lui oprea se emiteau 1-2 decizii de pensii pe trimestru, lucrurile s-au îmbunătăţit substantial pe vremea dl. ministrului Duşa. Randamentele în activitate au crescut şi situaţia este cu totul alta. Atunci când se vrea, se poate: colegul nostru din Târgovişte, Ionică, se poate declara multumit: a primit 3 (TREI) decizii într-o zi (pe 25 februarie 2013 !). Ca Făt Frumos: într-o zi cât alţii într-un an.
Decizia de la ... „micul dejun” stabileşte un cuantum (brut) de 1792 lei;
Decizia de la ... „prânz” stabileşte un cuantum (tot brut) de 2033 lei;
Decizia de la ... „cină” este şi mai generoasă: brut 2088 lei. (A apărut şi o decizie „de seară” pentru că, din dorinţa de a dezamorsa cât mai repede această „bombă nucleară” a pensiilor militare, la casa de pensii se lucrează în două schimburi: 7.³⁰-15.³⁰ şi 15.³⁰-23.³⁰ ! ). Evident, fără suprapuneri de program, adică …. nu trebuie să ştie cei din schimbul doi ce au făcut cei din schimbul unu, sau invers, că rezultatul este acelaşi în ambele situaţii.

 Fiind din fire optimist, (dar şi rămas puţin ameţit de conceptul… „dreptate până la capăt !”, concept sub a cărui influenţă – ameţitoare - s-a aflat şi toată ziua de 9 decembrie 2012!),  colegul nostru a considerat că ordinea emiterii deciziilor a fost ….. în sens CRESCATOR: de la mic la mare. (Pesimiştii l-au îndemnat la prudenţă dar Ionică al nostru n-a vrut să asculte şi….s-a culcat fericit: „i-au dat-o mărită” cu aprox. 17%, - evident după ce i-au „revizuit-o” în minus cu 40% faţă de cuantumul din decembrie 2010).

Acum, dacă tot n-a câştigat de la farmacia Catena un sejur la băi pentru a-şi trata şalele (beteşugite de frigul de prin poligoane şi aplicaţii, nu de la statul în faţa televizorului !) măcar se va putea duce pe cont propriu să se trateze. Cum de ce pe cont propriu ? Pentru că în cei 22 de ani cât a fost în activitate şi în cei 9 de rezervist, n-a avut noroc de nici un bilet de tratament din partea ministerului şi n-o să aibă tocmai acum pretenţii: sunt destui alţi colegi mai vârtsnici care trebuie să se trateze. Uitaţi-vă la dl. gl. Onţanu, la dl. gl. Iliescu, la dl. gl. X-ulescu şi alţii ca ei: nu credeţi că ar trebui … „trataţi” cu prioritate ? El, Ionică, la 50 de ani, încă se mai descurcă, nu trebuie tratat în regim de urgenţă. Şi apoi, până la 65-70 de ani, ar trebui să-şi caute ceva de lucru, un post de paznic de noapte la vreun patron, că sunt atâtea firme de pază în ţara asta şi are expertiză în domeniu, d-aia a făcut Academia de Înalte Studii Militare, a lucrat într-un stat major de brigadă şi are prioritate la obţinerea permisului de port armă: îi cad cumva „galoanele” dacă păzeşte vreun magazin de cartier ? Ce dacă patronul are tenul ceva mai închis la culoare ? Să mai terminăm odată cu discriminările astea: a produs „întreprinzătorul” autohton capital în Franţa timp de 2-3 ani iar acum, ca un bun român, după ce a fost repatriat de vreo 4-5 ori, s-a gândit să reinvestească cele două mii de euro câştigate tot aici, în ţara lui….. La patron cu el, că în administraţie, învăţământ, în sectorul public în general, nu are voie din cauza pensiei nesimţite. Până mai acum câteva luni, pe plan local mai era o variantă: paznic la combinatul Mechel Târgovişte  dar probabil că patronul / investitorul străin va elimina foarte curând şi această ultimă urmă de concurenţă pentru ţara lui: siderurgia românească.

Dar să nu ne indepărtăm de la cestiune. A adormit Ionică al nostru visând cum o să se simtă el când il vor înconjura asistentele medicale de la reumatologie pentru a-i obloji discopatia lombară……

Timpul însă aleargă, nu stă să-l vadă pe Ionică visând (sau ascultând ?) ….. cai verzi pe pereţi.

Cu un ultim efort, cu o ultimă zvâcnire înaintea „privatizării”  şi preluării de către poşta din ţara vecină şi aliată Ungaria, Poşta română îi aduce prietenului nostru pensia şi cuponul de pensie pe luna martie. STUPOARE ! UIMIRE ! Pensia brută înscrisă pe cupon: 1864 lei. Altfel spus, ceva între pensia de la …. micul dejun şi cea de la prânz. Suma nu se potriveşte cu nici una înscrisă pe deciziile primite. De ce aşa ? Cum este posibil ?

Nu sunt sigur că Ionică va afla răspunsuri sau va găsi o rezolvare prea rapidă problemelor sale.  

Sau poate de 1 Aprilie se va lămuri ? Până atunci să stăm cuminţi, să citim metodologia de introducere în regim de urgenţă a legilor în Parlamentul României, legile de funcţionare a celor două Camere, să vedem ce se întâmplă cu Nuţu (Cămătaru’), cu DNA-ul, cu ICCJ,  cu Parchetul General, cu CFR Marfă, cu Poşta română, cu Tarom-ul, cu Roşia Montană,etc., etc. şi să desprindem concluziile ce se cuvin.

         Şi nu uitaţi: de ieri 17.03 s-a intrat în postul Paştelui. Apar urzicile, loboda şi ştevia autohtone şi sunt deja la supermarchet spanacul din Olanda, guliile din Turcia etc. Pentru o viaţă sănătoasă, respectaţi mesele principale ale zilei…. dacă puteţi!

Păreri

Pentru a putea înfiinţa filiale locale de partid şi a strânge capital electoral , „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” se apucă prin 2010, susţinut de aliaţii de la guvernare, în plină criză economică, să revizuiască pensiile militare: 80% în sus, 20% în jos. Aşa a ieşit procentul din …. tastatura unor colegi în activitate care nu au putut să-şi convingă şefii sus-puşi că nu poţi căuta şi găsi prin arhivele M.Ap.N. documente, unele vechi de 50 de ani, care să „justifice” principiul inexistent al contributivităţii militarilor, în timp de şase luni. Şase luni soldate cu eforturi umane, materiale şi financiare substanţiale, care au şubrezit şi mai mult bugetul, şi aşa  insuficient, al Ministerului Apărării.

A apărut apoi….”pe sticlă”, triumfător, spunând tuturor românilor care strângeau cureaua în scopul ..…depăşirii crizei că procesul de revizuire a pensiilor militare s-a încheiat cu bilanţul pozitiv, mai sus enunţat.

Evident că prestigiul de care se bucura armata de rezervă şi în retragere a fost puternic afectat de lătrăii care, transformându-se în „purtători de cuvânt”  ai poporului condus pe cărarea reformării statului de „puşcăriabil”, au început un puternic proces de …culpabilizare a celor cărora, NU LA CEREREA LOR, li s-au mărit pensiile.

Ştiind că există un pricipiu al dreptului de proprietate, al dreptului câştigat, al neretroactivităţii legii, etc., „naivii” cu pensii diminuate au început să-şi caute dreptatea în justiţie. Acestia însă au uitat …. precizările făcute magistraţilor de „puşcăriabil” : magistraţii (independenţi şi inamovibili!) să găsească  şi banii pe care trebuie să-i primească cei pentru care au formulat sentinţe favorabile, cu implicaţii financiare: sindicalişti, învăţători, profesori, etc.  („Nu e bine, domnilor magistraţi, EU v-am făcut magistraţi !!”).

Şi atunci, decât să plângă mama, mai bine să plângă ….. cei cu copii la şcoală sau la facultate, cei cu credite făcute la bănci pe vremea când „duduia economia”, cei care, în decursul carierei au schimbat 5-6 garnizoane pentru a-şi sluji ţara şi a respecta jurământul rostit cu mâna pe lancea drapelului de luptă, cei a căror sănătate s-a şubrezit prin terenurile de instrucţie şi prin poligoane dar şi pe Trasfăgărăşan, pe la canalul Dunăre-Marea Neagră, prin mine, prin agricultură.

Şi în acest fel, pe lângă bugetul asigurărilor sociale şi al apărării, a mai apărut un buget  afectat: cel al ministerului justiţiei. Pentru că, miile de procese intentate structurilor cărora le-au aparţinut de către cei loviţi în dreptul de proprietate au însemnat şi înseamnă în continuare risipă de resurse umane, materiale şi financiare considerabile.

Să revenim însă la „mareşal”. Se pare că socotela de acasă a acestuia nu s-a potrivit cu cea din târg:  categoria de pensionari militari care a fost „coloana vertebrală” a armatei şi căreia „trebuia să i se facă dreptate”, conform precizărilor „puşcăriabilului”, nu a percutat corespunzător la „stimulentele financiare” administrate în plină criză economică, organizarea unor  filiale ale UNPR în profil teritorial rămânând doar un deziderat.

Şi atunci, ce ne facem ? Alegerile bat la uşă şi noi nu prea mai avem pe cine să convingem de necesitatea terenurilor de fotbal în pantă şi a parcurilor situate în pădure.

Cum „ce ne facem” ? N-aţi auzit de …. „planul B” ? Comandantul care n-are un „plan B” nu va putea câştiga ….. alegerile.  E cât se poate de simplu şi sigur: îl dăm la dracu pe Primul ministru cu vaca lui kobe cu tot şi ne aliem (de timpuriu) cu .…”finul”. Nu avem cum să pierdem, la câte este de mare valul de revoltă împotriva „bocilor” şi „lenuţelor” pline de Armani, mergem …. „punct ochit, punct lovit”!

Iar acum, după 9 decembrie 2012, drept răsplată pentru faptele de …. arme „politice” de care a dat dovadă, îl putem admira din nou, diriguind trebile de siguranţă naţională ale ţării la dreapta Primului ministru. Este adevărat, fără….portofel. Că nu mai foloseşte de mult portofelul.  Lucrează cu cecuri. Am zis portofel?  Pardon, am vrut să spun „portofoliu”. Are acum liniştea atât de necesară pentru îndrumarea în vederea finalizării tezei de doctorat (evident, pe problematică de siguranţă naţională !) de către cea de-a doua doamnă (Elena) a ţării.

Şi vă mai intrebaţi de ce drumul până la capătul la care trebuie să se găsească dreptatea noastră este atât de anevoios.

Dar să nu disperăm şi să vedem jumătatea plină a paharului: pentru cei din imaginea de mai jos a fost mai greu la început, până au învăţat drumul.

Data viitoare va fi mult mai uşor, traseul fiind deja cunoscut.