Pentru
a putea înfiinţa filiale locale de partid şi a strânge capital electoral , „şeful
mafiei personale a lui Adrian Năstase” se apucă prin 2010,
susţinut de aliaţii de la guvernare, în plină criză economică, să revizuiască
pensiile militare: 80% în sus, 20% în jos. Aşa a ieşit procentul din …. tastatura
unor colegi în activitate care nu au putut să-şi convingă şefii sus-puşi că nu
poţi căuta şi găsi prin arhivele M.Ap.N. documente, unele vechi de 50 de ani, care
să „justifice” principiul inexistent al contributivităţii militarilor, în timp
de şase luni. Şase luni soldate cu eforturi umane, materiale şi financiare
substanţiale, care au şubrezit şi mai mult bugetul, şi aşa insuficient, al Ministerului Apărării.
A
apărut apoi….”pe sticlă”, triumfător, spunând tuturor românilor care strângeau
cureaua în scopul ..…depăşirii crizei că procesul de revizuire a pensiilor
militare s-a încheiat cu bilanţul pozitiv, mai sus enunţat.
Evident
că prestigiul de care se bucura armata de rezervă şi în retragere a fost
puternic afectat de lătrăii care, transformându-se în „purtători de cuvânt” ai poporului condus pe cărarea reformării statului
de „puşcăriabil”, au început un puternic proces de …culpabilizare a celor
cărora, NU LA CEREREA LOR, li s-au mărit pensiile.
Ştiind
că există un pricipiu al dreptului de proprietate, al dreptului câştigat, al
neretroactivităţii legii, etc., „naivii” cu pensii diminuate au început să-şi
caute dreptatea în justiţie. Acestia însă au uitat …. precizările făcute
magistraţilor de „puşcăriabil” : magistraţii (independenţi şi inamovibili!) să
găsească şi banii pe care trebuie să-i primească
cei pentru care au formulat sentinţe favorabile, cu implicaţii financiare: sindicalişti,
învăţători, profesori, etc. („Nu e bine,
domnilor magistraţi, EU v-am făcut
magistraţi !!”).
Şi
atunci, decât să plângă mama, mai bine să plângă ….. cei cu copii la şcoală sau
la facultate, cei cu credite făcute la bănci pe vremea când „duduia economia”, cei
care, în decursul carierei au schimbat 5-6 garnizoane pentru a-şi sluji ţara şi
a respecta jurământul rostit cu mâna pe lancea drapelului de luptă, cei a căror
sănătate s-a şubrezit prin terenurile de instrucţie şi prin poligoane dar şi pe
Trasfăgărăşan, pe la canalul Dunăre-Marea Neagră, prin mine, prin agricultură.
Şi
în acest fel, pe lângă bugetul asigurărilor sociale şi al apărării, a mai
apărut un buget afectat: cel al
ministerului justiţiei. Pentru că, miile de procese intentate structurilor
cărora le-au aparţinut de către cei loviţi în dreptul de proprietate au însemnat
şi înseamnă în continuare risipă de resurse umane, materiale şi financiare
considerabile.
Să
revenim însă la „mareşal”. Se pare că socotela de acasă a acestuia nu s-a
potrivit cu cea din târg: categoria de
pensionari militari care a fost „coloana vertebrală” a armatei şi căreia „trebuia
să i se facă dreptate”, conform precizărilor „puşcăriabilului”, nu a percutat corespunzător
la „stimulentele financiare” administrate în plină criză economică, organizarea
unor filiale ale UNPR în profil
teritorial rămânând doar un deziderat.
Şi
atunci, ce ne facem ? Alegerile bat la uşă şi noi nu prea mai avem pe cine să
convingem de necesitatea terenurilor de fotbal în pantă şi a parcurilor situate
în pădure.
Cum
„ce ne facem” ? N-aţi auzit de …. „planul B” ? Comandantul care n-are un „plan
B” nu va putea câştiga ….. alegerile. E cât
se poate de simplu şi sigur: îl dăm la dracu pe Primul ministru cu vaca lui
kobe cu tot şi ne aliem (de timpuriu) cu .…”finul”. Nu avem cum să pierdem, la
câte este de mare valul de revoltă împotriva „bocilor” şi „lenuţelor” pline de
Armani, mergem …. „punct ochit, punct lovit”!
Iar
acum, după 9 decembrie 2012, drept răsplată pentru faptele de …. arme „politice”
de care a dat dovadă, îl putem admira din nou, diriguind trebile de siguranţă
naţională ale ţării la dreapta Primului ministru. Este adevărat, fără….portofel.
Că nu mai foloseşte de mult portofelul. Lucrează cu cecuri. Am zis portofel? Pardon, am vrut să spun „portofoliu”. Are acum
liniştea atât de necesară pentru îndrumarea în vederea finalizării tezei de
doctorat (evident, pe problematică de siguranţă naţională !) de către cea de-a
doua doamnă (Elena) a ţării.
Şi
vă mai intrebaţi de ce drumul până la capătul la care trebuie să se găsească
dreptatea noastră este atât de anevoios.
Dar
să nu disperăm şi să vedem jumătatea plină a paharului: pentru cei din imaginea
de mai jos a fost mai greu la început, până au învăţat drumul.
Data
viitoare va fi mult mai uşor, traseul fiind deja cunoscut.
