duminică, 3 februarie 2013



Păreri

Pentru a putea înfiinţa filiale locale de partid şi a strânge capital electoral , „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” se apucă prin 2010, susţinut de aliaţii de la guvernare, în plină criză economică, să revizuiască pensiile militare: 80% în sus, 20% în jos. Aşa a ieşit procentul din …. tastatura unor colegi în activitate care nu au putut să-şi convingă şefii sus-puşi că nu poţi căuta şi găsi prin arhivele M.Ap.N. documente, unele vechi de 50 de ani, care să „justifice” principiul inexistent al contributivităţii militarilor, în timp de şase luni. Şase luni soldate cu eforturi umane, materiale şi financiare substanţiale, care au şubrezit şi mai mult bugetul, şi aşa  insuficient, al Ministerului Apărării.
A apărut apoi….”pe sticlă”, triumfător, spunând tuturor românilor care strângeau cureaua în scopul ..…depăşirii crizei că procesul de revizuire a pensiilor militare s-a încheiat cu bilanţul pozitiv, mai sus enunţat.
Evident că prestigiul de care se bucura armata de rezervă şi în retragere a fost puternic afectat de lătrăii care, transformându-se în „purtători de cuvânt”  ai poporului condus pe cărarea reformării statului de „puşcăriabil”, au început un puternic proces de …culpabilizare a celor cărora, NU LA CEREREA LOR, li s-au mărit pensiile.
Ştiind că există un pricipiu al dreptului de proprietate, al dreptului câştigat, al neretroactivităţii legii, etc., „naivii” cu pensii diminuate au început să-şi caute dreptatea în justiţie. Acestia însă au uitat …. precizările făcute magistraţilor de „puşcăriabil” : magistraţii (independenţi şi inamovibili!) să găsească  şi banii pe care trebuie să-i primească cei pentru care au formulat sentinţe favorabile, cu implicaţii financiare: sindicalişti, învăţători, profesori, etc.  („Nu e bine, domnilor magistraţi, EU v-am făcut magistraţi !!”).
Şi atunci, decât să plângă mama, mai bine să plângă ….. cei cu copii la şcoală sau la facultate, cei cu credite făcute la bănci pe vremea când „duduia economia”, cei care, în decursul carierei au schimbat 5-6 garnizoane pentru a-şi sluji ţara şi a respecta jurământul rostit cu mâna pe lancea drapelului de luptă, cei a căror sănătate s-a şubrezit prin terenurile de instrucţie şi prin poligoane dar şi pe Trasfăgărăşan, pe la canalul Dunăre-Marea Neagră, prin mine, prin agricultură.

Şi în acest fel, pe lângă bugetul asigurărilor sociale şi al apărării, a mai apărut un buget  afectat: cel al ministerului justiţiei. Pentru că, miile de procese intentate structurilor cărora le-au aparţinut de către cei loviţi în dreptul de proprietate au însemnat şi înseamnă în continuare risipă de resurse umane, materiale şi financiare considerabile.

Să revenim însă la „mareşal”. Se pare că socotela de acasă a acestuia nu s-a potrivit cu cea din târg:  categoria de pensionari militari care a fost „coloana vertebrală” a armatei şi căreia „trebuia să i se facă dreptate”, conform precizărilor „puşcăriabilului”, nu a percutat corespunzător la „stimulentele financiare” administrate în plină criză economică, organizarea unor  filiale ale UNPR în profil teritorial rămânând doar un deziderat.
Şi atunci, ce ne facem ? Alegerile bat la uşă şi noi nu prea mai avem pe cine să convingem de necesitatea terenurilor de fotbal în pantă şi a parcurilor situate în pădure.
Cum „ce ne facem” ? N-aţi auzit de …. „planul B” ? Comandantul care n-are un „plan B” nu va putea câştiga ….. alegerile.  E cât se poate de simplu şi sigur: îl dăm la dracu pe Primul ministru cu vaca lui kobe cu tot şi ne aliem (de timpuriu) cu .…”finul”. Nu avem cum să pierdem, la câte este de mare valul de revoltă împotriva „bocilor” şi „lenuţelor” pline de Armani, mergem …. „punct ochit, punct lovit”!
Iar acum, după 9 decembrie 2012, drept răsplată pentru faptele de …. arme „politice” de care a dat dovadă, îl putem admira din nou, diriguind trebile de siguranţă naţională ale ţării la dreapta Primului ministru. Este adevărat, fără….portofel. Că nu mai foloseşte de mult portofelul.  Lucrează cu cecuri. Am zis portofel?  Pardon, am vrut să spun „portofoliu”. Are acum liniştea atât de necesară pentru îndrumarea în vederea finalizării tezei de doctorat (evident, pe problematică de siguranţă naţională !) de către cea de-a doua doamnă (Elena) a ţării.

Şi vă mai intrebaţi de ce drumul până la capătul la care trebuie să se găsească dreptatea noastră este atât de anevoios.
Dar să nu disperăm şi să vedem jumătatea plină a paharului: pentru cei din imaginea de mai jos a fost mai greu la început, până au învăţat drumul.
Data viitoare va fi mult mai uşor, traseul fiind deja cunoscut.